Mantra 9: Satisfacerea Simţurilor
Cei care sunt implicaţi în cultura activităţilor blamabile vor intra în cele mai întunecate cotloane ale ignoranţei. Şi mai rău situaţi sunt cei implicaţi în cultura aşa-zisei cunoaşteri.
~Sri Ishopanishad, Mantra 9
Din nefericire, marea parte a umanităţii îşi petrece majoritatea timpului în cultura ignoranţei. Ne cultivăm ignoranţa slujindu-ne, ca nişte sclavi ascultători, limba, organele genitale şi alte simţuri. Vasta majoritate a energiei noastre se consumă în căutarea nebunească a plăcerii simţurilor. Rămaşi cu nervii epuizaţi, cu frustrarea, mânia, gelozia, invidia, lăcomia, ura, singurătatea şi confuzia, căutăm evadarea în alcool, cocaină, heroină şi o mulţime de alte lucruri legale şi ilegale care ne înceţoşează conştiinţa. Aceasta este cultivarea ignoranţei.
Orişicum, nici Sri Ishopanishad şi nici alte literaturi vedice nu recomandă neglijarea nevoilor trupeşti. În Bhagavad-gita se afirmă:
Nu există nici o posibilitate ca cineva să ajungă yoghin, O Arjuna, dacă mănâncă prea mult sau prea puţin, doarme prea mult sau nu doarme îndeajuns.
~Bhagavad-gita 6:16
Şi nici satisfacerea simţurilor nu este considerată ca fiind “rea.” Satisfacerea simţurilor vine şi trece ca un fapt natural al simţurilor. De exemplu, o persoană nu poate mânca fără să guste. Ideea este că o viaţă centrată în jurul desfătării simţurilor, care face din desfătarea simţurilor un scop, este o viaţă irosită. Progresul economic este necesar pentru întreţinerea corpului, aşa că nu poate fi neglijat. Însă a progresa economic de dragul creşterii la nesfărşit a plăcerii senzoriale, este nechibzuit. Nici o cantitate de plăceri senzoriale nu vor fi vreodată îndeajuns pentru a satisface o persoană, aşa că nici o cantitate de progres economic nu va fi vreodată considerată “suficientă” Acesta este motivul pentru care oamenii din societăţile vestice moderne sunt tot nemulţumiţi, chiar dacă sunt atât de dezvoltaţi din punct de vedere economic şi au în acest fel atâtea posibilităţi de a-şi desfăta simţurile. Ei întotdeauna vor mai mult.
De aceea oamenii din societăţile occidentale moderne sunt încă nemulţumiţi, chiar dacă sunt atât de dezvoltaţi economic şi au astfel atât de multe facilităţi de a-şi desfăta simţurile. Ei întotdeauna vor mai mult. Aşa cum răposatul economist britanic E. F. Schumacher a scos în evidenţă:
Este destul pentru toţi? Imediat ne confruntăm cu o dificultate semnificativă: Ce înseamnă “destul”? Cine ne poate spune? Cu siguranţă nu economistul care consideră "creşterea economică" ca fiind cea mai înaltă dintre toate valorile şi de aceea nu are conceptul de "destul." Sunt societăţi sărace care au prea puţin; însă unde este societatea bogată care spune: “Staţi! Avem destul”? Nu există.*
De ce avem cu adevărat nevoie este să recunoaştem că avem nevoie atât de fericire spirituală cât şi materială. O societate care e foarte prosperă material însă căreia îi lipseşte scopul spiritual, este o societate săracă. Un corp fără un suflet este un corp mort – chiar dacă este frumos decorat cu ornamente minunate.
Lectures by Jagad Guru The Only Thing Man Does Not Know How to Produce